Make your own free website on Tripod.com

Home - Organizatorice - Știri - Explorări - Expediții - Zone carstice - Publicații - Legături - Contacte


Munții Bihorului - Munții Vlădeasa - Munții Pădurea Craiului - Munții Plopiș - Bibliografie selectivă


25 de ani de explorări speologice în munții Apuseni (1973-1998)

Buletinul aniversar al Clubului de speologie "Z" Oradea


MUNȚII BIHORULUI

VALEA ARIEȘULUI MARE ÎNTRE GÂRDA DE SUS ȘI ALBAC

În anii 1976 și 1981 au fost cartate 81 de peșteri, în general de mici dimensiuni. Cercetările, reluate din 1994 în colaborare cu C.S. Ursus Spelaeus Târgu Mureș și parțial cu A.S. Sfinx Gârda și C.S. Cristal Oradea, au dus la descoperirea a peste 20 de noi cavități.

BAZINUL VĂII ORDÂNCUȘA

Au fost descoperite 18 cavități, parțial în colaborare cu C.S. Ursus Spelaeus Târgu Mureș și C.S. Cristal Oradea. Se remarcă Avenul de la Straja (SZÛCS 1994).

În colaborare cu Sfinx Gârda, Cristal Oradea și Focul Viu București a fost cartat Ghețarul de sub Zgurăști - (5210 m. dezvoltare). Procentul topografiat de către echipa Clubului "Z", formată din P. Damm, Sz. Szûcs, J. Zih, F. Magyari, I. Zima, F. Miklovits depășește 60% din lungimea totală a rețelei. A fost recartată P. Poarta lui Ioanele L=324,4m. (P. Damm, C. Dale).

BAZINUL VĂII GÂRDIȘOARA

64 de cavități explorate și cartate, din 1988 în colaborare cu C.S. Ursus Spelaeus Târgu Mureș. A fost reexplorată rețeaua Coiba Mare - Coiba Mică, una dintre cele mai impunătoare fenomene carstice ale Apusenilor (VĂLENAȘ 1978).

Peștera a fost cartată într-o primă fază (1975-1978) pe o lungime de 5680 m de către L. Vălenaș, Gh. Drimba, G. Halasi, H. Mitrofan, E. Silvestru, F. Păroiu, N. Sasu și P. Brijan. Cu ocazia acestei campanii, Florin Păroiu reușește pentru prima oară în România, joncționarea a două peșteri printr-o scufundare autonomă. Actuala dezvoltare, 6064m, a fost stabilită în urma descoperirii unei ramuri amonte în Coiba Mică, respectiv pătrunderea într-un afluent al a Coibei Mari.

Din 1986 cercetările au fost orientate spre bazinul superior al Gârdișoarei, printre numeroase alte obiective interesante, fiind descoperită și P-Av. din Fața Bălăcenii (dezv.= 585m). Studiu complex al carstului din regiune, aflat în ultima fază a definitivărilor (autori: P. Damm și K. Moréh).

PLATOUL VÂRTOP

21 de peșteri explorate și cartate de către o echipă formată din L. Vălenaș, I. Bucur, Gh. Drimba, P. Brijan, Ph. Rouiller, I. Bele, D. Pop, F. Kulcsár, Gizella Kajtor și N. Sasu. Cele mai importante realizări sunt P. de după Deluț și P. din Pârâul Orbului (VĂLENAȘ 1976).

BAZINUL VĂII GÂRDA SEACĂ

Bazinul Gârdei Seci reprezintă una dintre zonele de lucru tradiționale ale Clubului de Speologie "Z". Cercetările desfășurate pe parcursul a peste două decenii, au avut ca rezultat topografierea a 153 de cavități naturale, cu dezvoltări cuprinse între 5 și 22142 m. Dintre ele se remarcă în mod net PEȘTERA DIN PÂRAUL HODOBANEI (Hodobana), cel mai mare labirint și una dintre cele mai dificile peșteri ale României.

Intrarea peșterii a fost descoperită de F. Păroiu (Focul Viu București) și N. Sasu în luna aprilie a anului 1979, explorându-se atunci doar 25 m din galeria de la intrare. În luna august a aceluiași an, cei doi speologi amintiți, împreună cu Eva Győrfi, parcurg mai multe sute de metri de galerii, atingând prin Puțul Speranței un sifon situat la cota -119, respectiv o strâmtoare severă la +54 în Galeria Coralitelor.

Din septembrie 1979 coordonarea explorărilor este preluată de către Liviu Vălenaș. Alături de Eva Győrfi, el descoperă, cu plecare din baza Puțului Speranței, direcția principală de înaintare spre amonte. Parcurg apoi Sala Dante, urmată de Marile Meandre și se opresc în Sala Mamut, la baza unui perete. Cercetările sunt reluate în luna octombrie a aceluiași an, când L. Vălenaș, Dorel Pop, Horia Mitrofan și Nicolae Sasu descoperă un nou parcurs activ, situat sub Sala Mamut, dar din păcate fără continuare. Este descoperit și un sistem de galerii polietajat, care avea să ofere iarăși continuarea. Cu ocazia Revelionului din 1980, L. Vălenaș, Nicolae și Rodica Stoica-Negulescu și Costică Gagea (CSER București), descoperă Marele Râu, unde după un parcurs de 860 m, înaintarea le este oprită în Sala Finală, de către o cascadă înaltă de peste 20 m. În cadrul aceleiași tabere, în colaborare cu numeroși speologi de la CSER București, Flacăra Iași și ZKTJ din Polonia, sunt descoperite mai multe rețele laterale dintre care mai importante sunt Canionul Sclavilor, Marele Canion al Vântului și Galeria Dan Nanu.

Cartarea Hodobanei s-a realizat în cea mai mare parte pe parcursul anului 1980, în luna septembrie atingându-se o dezvoltare de 15752 m. Anul 1981 însă, cu toate eforturile depuse, a oferit doar descoperiri minore, care totuși au urcat lungimea rețelei la 18326 m. La aceste acțiuni, alături de L. Vălenaș, și-au adus contribuția Petru Brijan (Speodava Stei), W. Matejuk, G. Kuspiel (ZKTJ), (escaladarea, din păcate eșuată după 30 m, a cascadei finale), Vlad Gherghiceanu ("Z"), Gheorghe Popescu (Hades Ploiești), Ioan Budinciuc (Cristal Timișoara) și Teodor Negoiță. Ultima mare descoperire avea să fie realizată pe 30 decembrie 1981 de către L. Vălenaș și Mircea Țenț, prin pătrunderea într-o rețea polietajată aferentă afluentului 2 al Marelui Râu. Acțiunea de cartare, la care au mai participat și G. Popescu, Ildikó Bogdán, Călin Brad și N. Stoica-Negulescu, avea să ducă la atingerea unei lungimi de 20542 m.

Anul 1983 a oferit din nou doar câteva prelungiri minore, identificate de L. Vălenaș, Ovidiu Mărcuș, V. Gherghiceanu și N. Sasu, în special în zona finală. Denivelarea actuală a rețelei 181 (-121; +60) m, a fost stabilită tot în această perioadă, prin scufundarea efectuată de către Cristian Lascu (Institutul de Speologie "E. Racoviță" București) în sifonul terminal, respectiv forțarea, de către N. Sasu, a pasajului final al Galeriei cu Corali. în luna august a anului 1983 P. din Pârâul Hodobanei a atins 22042 m. Harta realizată, a fost vernisată în cadrul unui simpozion organizat cu această ocazie, la Muzeul Tării Crișurilor din Oradea în 1984. În fine, ultima acțiune de explorare a fost efectuată cu ocazia Stagiului TSA, organizat de Clubul de Speologie "Z" în mai 1987, când echipa formată din L. Vălenaș, P. Damm, Z. Kiss și I. Péntek a descoperit deasupra Marelui Râu, în zona Sălii Finale, un etaj fosil lung de 100 m, dezvoltarea rețelei trecând la 22142 m.

Investigațiile din imediata apropiere a Hodobanei au adus rezultate foarte interesante. Explorarea, în colaborare cu clubul descoperitor, a Avenului Sohodol 2 a permis echipei R. Sima, L. Paraliste, Z. Tabără, L. Pop, D. Felea ("Casa de Piatră" Turda) și L. Vălenaș ("Z"), atingerea unei adâncimi de -193 m (SIMA & VăLENAȘ, 1982).

P. cu 2 intrări din Dealul Tăuz, următorul obiectiv ca și importanță din zonă, este un nivel fosil al Izb. Tăuz.

L. Vălenaș a participat la explorările subacvatice din Izbucul Tăuz, coordonate de L. Czakó (MHSZ Debrecen - Ungaria).

În urma prospecțiunilor efectuate în versanții Gârdei Seci, a fost descoperită P. Oilor (VĂLENAȘ, 1978), un fost ponor al Gârdișoarei și Av. din Dunga Vulturului (VĂLENAȘ, 1976), iar în bazinul median al văii, P. din Hoanca Apei (VĂLENAȘ & JURKIEWICZ, 1985). Această din urmă cavitate, descoperită de L. Vălenaș și A. Jurkiewicz în 1980, este un veritabil muzeu al ursului de peșteră (Ursus spelaeus R&H), alături de numeroasele piese osteologice existente, remarcându-se în primul rând gropile de gestație și grifele. În P. din Hoanca Apei există singurul izvor carstic intermitent din România, situat într-o peșteră.

În fine, o mențiune specială reclamă P.-Av. de la Tău, situată în aval de P. din Hoanca Apei, unde au fost descoperite spectaculoase cristalizări de aragonit. Acestea se prezintă sub forma unor cristale aciculare centimetrice, grupate în mănunchiuri, care creează aspectul unor brăduleți.

ZONA PONORAȘ - IEZERE - VÂRTOPAȘ

Au fost descoperite 28 de cavități, în colaborare cu C.S. "Casa de Piatră" Turda (în 1980), Speotelex Cluj și "Ursus Spelaeus" Târgu Mureș (în 1993), inclusiv prin depășirea unor sifoane scurte în P. cu Lacuri și P. Moara Dracului. Se remarcă P. de la Iezere cu o dezvoltare de 943m. Cercetările au fost reluate pe scară largă în acest an.

BAZINUL SUPERIOR AL SOMEȘULUI CALD

Explorările din 1977 efectuate de L. Vălenaș, H. Mitrofan și D. Pop (VĂLENAȘ,1978), au avut ca rezultat cartarea a 52 de peșteri. Cele mai importante realizări din regiune sunt Ponorul din Cuciulat (3410 m dezvoltare), a cărui explorare a fost reluată recent (P. Damm, C. Pop, L. Pusztai - 1996), Avenul din Cuciulat (L=925m;D=-186m) și P. Pepii (cartată de L. Vălenaș și Gh. Drimba pe L=720m; D=+15m).

Cercetările au continuat în 1992 în colaborare cu Ursus Spelaeus Târgu Mureș, acțiune în care P. Damm, K. Moréh, L. Piroska și Z. Kiss au descoperit Pon. cu Meandre (256 m).

ZONA ALUNUL MARE - ONCEASA - VALEA PONORULUI

Cu ocazia a mai multor acțiuni de explorare (1977-1978, 1984-1987) au fost descoperite 28 de peșteri de dimensiuni în general reduse. A fost cartată P. de la Alun (L=730 m) și Av. cu Gheață din Onceasa (D=-55m), acesta din urmă descoperit de A. Schmidl în 1863. Investigațiile au fost continuate în regiune de către cluburile CSA și ulterior de Politehnica și Cepromin, toate din Cluj-Napoca.

BAZINUL VĂII FIRII

PEȘTERA DIN DEALUL HUMPLEU

Mult controversatul istoric al explorării acestei mari rețele subterane a început în vara anului 1978, când o echipă a Clubului de Speologie "Z" Oradea, în colaborare cu HKTJ Dabrowa Gornicza (Polonia), cu ajutorul unor banane din material plastic, a extras 200 mc! de apă din sifonul terminal al P. cu Apă din Valea Firii. Dincolo au fost explorați peste 500 m de galerii, dar din păcate fără a se reuși pătrunderea în sistem. Aceeași soartă avea să o împărtășească și Avenul Poienița, actuala intrare superioară a rețelei, unde a fost atinsă adâncimea de 48 m.

Intrarea P. din Dealul Humpleu avea să fie localizată în urma indicațiilor pădurarului local Avram Cus, de către Angelo Bulboacă (CSER Cluj-Napoca). Acesta din urmă, alături de Mircea Almășan și Ioan Pop, membrii al aceluiași club, explorează Sala de Intrare (187/65/20 m). Împreună cu Felician Papiu și T. Abrudan sunt descoperite galeriile de Prea-Plin și Lacurilor, respectiv Sala Mare (de Dans) având 217/77/50m.

Prima acțiune de cartare mai serioasă avea să înceapă în luna iulie 1985, sub conducerea lui L. Vălenaș și Peter Ménesi, ambii de la Clubul de Speologie "Z" din Oradea. Rețeaua atinge astfel 2063 m. Următoarea tură, coordonată tot de L. Vălenaș, la care au luat parte David Socarici (CSER Cluj) și Corneliu Babțan (Cepromin Cluj), a dus la o progresie de 500 m de-a lungul colectorului rețelei. înaintarea este reluată din punctul atins în tura precedentă de către L. Vălenaș și Cristian Lascu (Institutul de Speologie "E. Racoviță" București), atingându-se un terminus situat la 4315 m amonte. Principalul afluent al colectorului, (lung de 938 m), împreună cu o serie de mici pasaje laterale, este cartat de L. Vălenaș și T. Schuller.

Continuarea nivelului fosil este descoperită în urma unei escalade efectuate de către Titus Botezan. Prima explorare și cartare a noului sector are loc în decembrie 1985, când echipa formată din Doru și Roseta Selișcan, D. Socarici, T. Botezan (CSER), L. Vălenaș ("Z" Oradea) și H. Moldovan descoperă peste 1 km de noi galerii. în timpul unei acțiuni solitare L. Vălenaș continuă avansarea și revine ulterior, alături de Emil Filip și Cosmin Caceaunu ("Z" Oradea), ocazie cu care se descoperă Sala Iosif Viehmann (= Sala Gábor Halasi) având 310/103/35 m. Următoarea acțiune importantă avea să fie realizată din nou pe cursul activ, unde în august 1987 L. Vălenaș și Dan Ilina descoperă continuarea prin prăbușirea care bara galeria și ating un punct situat la 4790 m amonte pe râul subteran. Sifonul terminal, iminent deja, este atins în 1988 de către L. Vălenaș, I. Pop (CSER) și I. Cosma (Cristal Oradea).

Din 1988, datorită în mare parte activității benefice desfășurate de unii activiști din forurile conducătoare ale speologiei, care nu vedeau "cu ochi buni" anumite aspecte inedite, după prealabila excludere din mișcarea speologică de amatori a lui L. Vălenaș, "reușesc" să radieze, DIN LIPSA DE ACTIVITATE, și întreg Clubul de Speologie "Z". În urma seriei de atacuri concentrate, începute încă din 1985, care au culminat cu această renumită decizie, Clubul de Speologie "Z" renunță la explorarea rețelei.

În aceste condiții singura prelungire cu adevărat importantă, este obținută prin joncțiunea cu Avenul Poienița, explorat de o echipă a CS Politehnica Cluj, condusă de Ovidiu Pop și Radu Ghițulescu. Joncțiunea a fost confirmată de o celebră întâlnire "de gradul 3", care a avut loc între echipa condusă de Liviu Vălenaș care venea dinspre aval și G. Frățilă, aflat într-o acțiune solitară de coborâre din Poieniță. Din păcate anii '90 au adus acestei mari rețele doar câteva acțiuni sterile, coordonate de nimeni nu mai știe care club custode, fără a se mai face vreo descoperire semnificativă. S-a încercat metoda mercenarilor, atât autohtoni cât și străini (descoperindu-se niște săli suspendate deasupra activului), a fost contestată cartarea lui Vălenaș, s-a mai recartat câte ceva și s-au mai colectat niște probe... Dar în haosul general care domnește în întreaga mișcare, apriga luptă desfășurată în nimeni nu mai știe care scop nobil, dar cu mult în afara domeniului speologiei, a făcut uitată peștera. Și nu numai pe cea din Dealul Humpleu.

BAZINUL VĂILOR IZBUCULUI ȘI CĂLINEASA

Au fost explorate 3 cavități, dintre care se remarcă P. din V. Izbucului (izbucul Mic), resurgența platoului Bătrâna. Peștera a fost cartată de P. Damm, Eva Damm și I. Kiss în 1987.

BAZINUL VĂII APA CALDĂ

Două peșteri, cartate de P. Damm, P. Matos și Z. Kiss în 1986 (DAMM,1994).

BAZINUL CRIȘULUI NEGRU (CRIȘUL BĂIȚA)

Primele cercetări au fost efectuate în perioada 1975-1977 de către L.Vălenaș, P.Brijan și N.Sasu. Au fost inventariate 18 cavități, cea mai importantă dintre ele fiind P. Mare din Galeria Bolfu 3.

Acțiunile speologice desfășurate în regiune au continuat în 1984, prin explorarea P. de la Izvorul Crișului Negru, (L.Vălenaș, P.Damm, Gabriela Lupescu), emisar care reprezintă resurgența unuia dintre cele mai mari sisteme carstice ale Munților Bihor.

Cu începere din 1994 explorările au fost reluate sub forma unei campanii sistematice, la care au luat parte P.Damm, C.Pop, Monica Simuț, Sz.Szûcs, L.Dimén, L.Pusztai, F.Miklovits, M.Vremir și G.Ugron. în prezent în zonă sunt inventariate 46 de cavități naturale.

BAZINUL VALEA MARE

A fost reexplorată P. de la Varniță, o exurgență temporară cu dezvoltarea de cca.100m (P.Damm, M.Vremir și G.Ugron 1998).

BAZINUL VĂII BISERICUȚA

A fost explorată P. Mare din V. Bisericuța, (L.Vălenaș 1966, P.Damm, L.Pusztai 1997), o peșteră activă, labirintică, lungă de 200 m, alături de 4 mici cavități din apropiere.

BAZINUL VĂII COMĂNESEI

Decolmatarea unui ponor temporar, și descoperirea a 2 peșteri de versant (P.Damm și Eva Damm 1988).

BAZINUL VĂII SIGHIȘTEL

Au fost cartate 21 de noi cavități de către P.Damm și Eva Damm, (parțial în colaborare cu CS. Niphargus Kladno, Cehia), situate pe întregul parcurs al văii. Cea mai importantă descoperire este P. Niphargus (L=102m; D=40m). A fost recartată P. Corbasca.

ZONA VALEA IZBUCULUI - VALEA CRăIASA

În cadrul studiului complex al perimetrului Peșterii Urșilor (VĂLENAS, 1979) sunt descrise 13 peșteri, majoritatea în premieră. În 1984 P.Damm și M.Damm cartează Av. din Tătăroaia (DAMM 1985).

BAZINUL VĂII GALBENEI

Zona a fost intens cercetată la începutul anilor '70, sub coordonarea lui L. Vălenaș. Au fost inventariate 39 de cavități, cele mai interesante fiind Av. Cristalelor (L=110m;D=-40m) cartat de L.Vălenaș și I.Köszegi și P. cu Aluviuni din V. Galbenei (L=488m;D=47m).

BAZINUL VĂII LUNCȘOAREI

5 peșteri cartate în bazinul inferior al văii de către L.Vălenaș, D.Pop și I.Kőszegi în 1971-1973, cea mai importantă fiind Ponorul din Valea Luncșoara (L=400m;D=-25m).

Clubul de speologie "Z", prin L.Vălenaș și N.Sasu, a colaborat la acțiunea inițiată de CCSS privind omologarea hărții Av.din Hoanca Urzicarului. Cu această ocazie a fost recartată întreaga cavitate (VĂLENAȘ et.al.1982). Ulterior L.Vălenaș împreună cu doi speologi polonezi de la ZKTJ, ating terminusul afluentului de la -284, dezvoltarea avenului ajungând la 1125 m

BAZINUL VĂII SECI

A fost descoperit un aven adânc de 55 m într-o lucrare minieră din bazinul superior al văii, de către o echipă condusă de J.Zih în 1987. Trei mici peșteri cartate în Cheile Văii Seci de L.Vălenaș în 1969 și 1975.

BAZINUL VĂILOR REA ȘI BOGA

În urma prospecțiunilor din 1976-1980 efectuate de L.Vălenaș, M.Bleahu, Gh.Bologan și M.Tălpășanu, în bazinul Văii Boga au fost inventariate 22 de cavități naturale, în general de mici dimensiuni.

PEȘTERA DIN VALEA REA

În 1986 este abordată în premieră zona Valea Rea - Cornu Munților, de către echipa formată din Liviu Vălenaș și Adrian Vălenaș. Cu ocazia acestei ture, Adrian Vălenaș descoperă o gură de aven, situată la 1350 m altitudine în apropierea golului alpin. Avenul Adrian este explorat abia în august 1987 de L.Vălenaș și P.Damm, până la o strâmtoare situată la -29. Obstacolul este derocat peste 2 săptămâni de P.Damm, în colaborare cu K.Moréh și G.Keserû ("Ursus Spelaeus" Târgu Mureș), ocazie cu care P.Damm depășește o succesiune de strâmtori și ajunge pe buza unui puț, din care răzbate zgomotul produs de un curs de apă.

Datorită dificultăților de pe parcurs, explorările avansează greu. Cota -118 (terminus net) este atinsă abia în 1990, în urma unor acțiuni complexe, desfășurate de către o echipă interclub, formată din P.Damm și Z.Kiss ("Z"), R.Pop ("Speotelex" Cluj), H.Corbeanu, Mioara Burcu, R.Daniel, Ruxandra Vâlceleanu și Gabriela Șchiopu ("Labirint" București), H.Mitrofan și C.Gagea (Speo.Comp.Paragina).

În urma mai multor ture dedicate identificării unei continuări, aceasta este în fine găsită în 1993 de către J.Zih, Katalin Perényi și Sz.Szûcs, sub forma unui pasaj suspendat deasupra terminusului de la -118. După un traseu complicat, presărat cu numeroase strâmtori, înaintarea va fi oprită în jurul cotei de -140 în dreptul unui lac-sifon, generat în realitate de colectorul rețelei. Peste 3 zile J.Zih, Katalin Perényi, P.Damm și M.Botez, depășesc obstacolul și explorează peste 1 km de râu subteran, atingând la cota de -240 sifonul din Sala cu Nisip. Urmează trei noi ture de explorare (J.Zih, Katalin Perényi, Sz.Szûcs, C.Pop, I.Zima), în care pe lângă identificarea unui etaj fosil aferent Colectorului, în zona intrării este descoperit Labirintul Ascuns, care prin intermediul Marii Prăpăstii și a Galeriei Pompieri 2, asigură un acces mult mai ușor în profunzimile cavității. Continuarea din Sala cu Nisip este descoperită în luna august a aceluiași an de J.Zih și M.Botez, care parcurg cca. 300 m de noi galerii. O lună mai târziu, J.Zih și Katalin Perényi reinterceptează Colectorul, parcursul fiind limitat atât în amonte cât și în aval de sifoane profunde. Acest terminus va rezista până în aprilie 1994, când în urma unui bivuac cu o participare numeroasă, C.Pop, Sz.Szûcs și R.Pop ating Sifonul de la Capătul Lumii (-264). Dintre celelalte realizări, demne de menționat sunt descoperirea de către P.Damm și D.Pitic a Sălii Giganților (104/40/30 m) și escaladarea pe +71 m a cascadei ventilatorului de către J.Zih, Katalin Perényi ("Z") și Simone Re (Speo Club Roma). După o perioadă de relativă "stagnare" a descoperirilor, în 1996 J.Zih, Katalin Perényi și Sz.Szûcs, reușesc depășirea sifonului de la -264 și ating un nou sifon, situat la cca.-320. Continuarea explorărilor în zona de Dincolo de Capătul Lumii, cu descoperirea unor labirinturi fosile, este realizată de către aceași echipă, alături de C.Pop, I.Dezsõ și F.Magyari, în cadrul unei tabere subterane din octombrie 1997. Dezvoltarea actuală a P. din Valea Rea este de cca.18 km, din care 16 km topografiați sub coordonarea lui P.Damm și J.Zih. Cavitatea reprezintă cel mai mare muzeu speleo-mineralogic al României. în urma cercetărilor efectuate până în prezent, au fost identificate unui număr de peste 30 de minerale, (4 fiind semnalate pentru prima oară în lume în mediul speleic), dintre care 23 ca constituenți ai unor speleoteme. Peștera oferă cea mai mare bogăție și varietate a cristalizărilor de gips, existentă la noi în țară.

BAZINUL VĂII OȘELU

Alături de Ponorul Oșelu (L=124m;D=-36m), cartat de P.Damm, C.Pop, I.Kiss ("Z"), K.Moreh și L.Kocsis ("Ursus Spelaeus" Tg.Mureș) în 1993, în perioada 1979-1992 au fost descoperite 12 peșteri de mici dimensiuni.

BAZINUL VĂII BULBUCI

Cea mai importantă descoperire din regiune este fără îndoială P. de la Fântâna Roșie, explorată în premieră pe 25 decembrie 1974 de L.Vălenaș, Iosif Köszegi și Epaminonda Tiotiu.

Pornind de la un ponor, aparent fără prea mari perspective, la -30 a fost interceptat un curs subteran cu debit relativ mare, care a fost parcurs până la sifonul terminal situat la -40. Din acel punct, în mod surprinzător, progresia majoră s-a realizat de-a lungul unei rețele afluente, polietajate, în cadrul căreia a fost atinsă cota de +60 față de nivelul sifonului. La 31 decembrie 1974 și 1-2 ianuarie 1975 Liviu Vălenaș și Eleonora Vălenaș descoperă, dincolo de terminusul de la +60, un complicat sistem activ, în care ating un terminus situat la +87, lungimea cartată fiind în acel moment de 2406 m. în fine, în august 1975 L.Vălenaș, Gh.Drimba și L.Berecz prin depășirea mai multor strâmtori și joncționarea diverselor galerii stabilesc actualele date morfometrice: 3550 m dezvoltare și 129 (-40; +89) m denivelare.

BAZINUL VĂII PLAIULUI

Alături de Av. de la Izvoarele Văii Plaiului (L=100m;D=-49m) și P. Vulpilor (L=130m;D=+8m) cartate de L.Vălenaș, M.Bleahu și E.Silvestru au fost inventariate 12 cavități de mici dimensiuni.

BAZINUL CRIȘULUI PIETROS ȘI AL VĂII ALEULUI

A fost descoperită pe versantul nord-estic al Muntelui Tătăroaia P. de la Soseaua Galbenei (L=50m). în Valea Popii sunt în curs dezobstrucțiile la intrarea unei peșteri active.

ZONA VALEA MARE - BUDUREASA (MĂGURA FERICE)

Au fost efectuate prospecțiuni pe scară largă, inclusiv în lucrări miniere abandonate. În zonă au fost descoperite P. Mare din Dealul Sec (L=207m) precum și două cavități fosile, având 60 respectiv 80 m dezvoltare.

BAZINUL PADIȘ - VĂRĂȘOAIA

În urma a numeroase tabere interclub, desfășurate parțial sub egida SAS, au fost inventariate 25 de cavități naturale, majoritatea în zona Vărășoaia. Realizările cele mai importante sunt Avenul V5, în care a fost atinsă cota de -273 și P. din Poiana Vărășoaia (L=1166m;D=67m), descoperită de I.Kiss și P.Damm în 1990. Studiu complex al carstului din regiune (autori: L.Matyasi și P.Damm) aflat în faza de definitivare.

Avenul V5 (Av. din Fața Muncelului) a fost descoperit în august 1986 de P.Damm și M. Damm, ocazie cu care se degajează intrarea și după o nouă decolmatare efectuată la -5, se atinge o strâmtoare severă situată la -13. În septembrie 1987 P.Damm ("Z"), K.Moreh, G.Keseru ("Ursus Spelaeus" Tg.Mureș), trec prin derocare de acest obstacol și avansează până la -31.

În perioada iulie 1988 - ianuarie 1989 P.Matos, R.Pop, C.Constantin, G.Radics, D.Ciocan, C.Pop, M.Botez și G.Popa ("Speotelex" Cluj, "Emilian Cristea" Alba Iulia, Alpin Grup Timișoara), forțează 2 strâmtori, ultima dintre ele necesitând o muncă de peste 40 de ore pentru a putea fi depășită. Sunt interceptate Complexul Sălilor Mari, Gal. Meandrului și Rețeaua Paralelă.

În august 1988 are loc prima acțiune de cartare, desfășurată de către Cs.Csák și Elisabeta Orbán ("Czárán Gyula" Tinca), care au atins 300 m lungime/-104 m denivelare. În iulie 1989 P.Damm, Z.Kiss, R.Pop, I.Szlany, G.Popa ("Z" Oradea ,"Speotelex" Cluj,Alpin Grup Timișoara) realizează topografia întregului sector cunoscut la acea dată. Concomitent încep derocările la capătul Sălii cu Aragonite (-77), acțiune la care participă cluburile "Speotelex" "Emilian Cristea", "Z" și "Labirint" București, reușindu-se depășirea și a acestui ultim obstacol în august 1991. La explorările care au urmat, sub coordonarea lui J.Zih ("Z") și R.Pop ("Speotelex"), mult îngreunate de dificultatea ridicată a parcursului, au participat: O.Pop, G.Frățilă ("Politehnica" Cluj), P.Damm, Sz.Szucs, C.Pop, Magda Bartos ("Z"), Katalin Perenyi (MAFC Budapest), D.Ciocan, M.Banc, L.Forda ("Em.Cristea) și I.Chiseliță (CSER Cluj). Actualul punct final, sifon situat la cota -273 m, a fost atins în iulie 1992 de către J.Zih, G.Frățilă, Sz.Szucs, R.Pop, P.Damm și Katalin Perenyi. Ridicarea topografică a fost efectuată în paralel de către P.Damm, J.Zih, C.Pop, K.Moreh, L.Kocsis și Magda Bartos pentru o lungime de 1446 m.

BAZINUL BĂLILEASA ȘI BAZINUL VĂII CETĂȚILOR

Au fost explorate 26 de cavități, majoritatea de către echipa St.Csontos, F.Kulcsár și N.Sasu. Dintre ele se remarcă Av. de la Fața Răchitei (L=756m;D=48m) cartat de L.Vălenaș, Gh.Drimba și I.Kőszegi în perioada 1975-1977, respectiv P. Prăbușită 2 (L=578m;D=-53m) a cărei cartare a fost realizată în 1993-1994 de P.Damm, K.Moréh, L.Piroska, C.Pop I.Kiss și Z.Kiss.

În bazinul median al Văii Cetăților a fost cartat de către L.Vălenaș și V.Conete Av. de la Vraniță (L=123m;D=-51m), unde este depășit lacul terminal, interceptându-se o galerie ascendentă, complect inundată la debite normale. Explorările din Ghețarul Borțig (L=150m;D=-54m) întreprinse de L.Vălenaș, Gizella Kajtor și V.Conete evidențiază ca volum cel de-al doilea ghețar subteran al României. Blocul de gheață a fost estimat la 30000 mc.

BAZINUL POIANA PONOR

În urma mai multor campanii de explorare, desfășurate la mijlocul anilor '70, la care au participat L.Vălenaș, Gizella Kajtor, St.Csontos, F.Kulcsar, N.Sasu, D.Pop și P.Brijan sunt inventariate 13 cavități de dimensiuni mici și medii.

BAZINUL IZVORUL URSULUI - PÂRÂUL SEC

Rezultatele explorărilor efectuate de către Clubul de speologie "Z" în această regiune, au fost prezentate pe larg în 1984 de către L.Vălenaș într-un studiu complex dedicat carstului din zonă. Descoperirile cele mai importante au fost realizate în urma reexplorării P. de la Căput (1950 m dezvoltare / -91 m denivelare în prezent) și a Rețelei Lumea Pierdută (3322 m / -137 m). La taberele desfășurate între 1976 și 1983 au participat: L.Vălenaș, Gizella Kajtor, Gh.Popescu, N.Sasu, P.Brijan, O.Cuc, I.Dezso, V.Conete, T.Varro și Iuliana Kovari.

GROAPA DE LA BARSA

Plecând de la, încă de pe atunci, arhicunoscutele peșteri: Zăpodie, Barsa și Neagra, o mică echipă, coordonată de Liviu Vălenaș și formată din: J.Karda, V.Stoica, I.Kõszegi, S.Ghitea, Eleonora Vălenaș, D.Pop, Z. Gulácsi, G.Halasi și E.Silvestru avea să facă istorie. Atât prin descoperirea unui mare sistem carstic, cât și prin consimțirea actului de naștere al unei nu mai puțin importante grupări speologice.

Cucerirea rețelei subterane din Groapa de la Barsa, a fost rodul a 23 de expediții, desfășurate doar în perioada 1971-1975, urmate de numeroase altele până pe la mijlocul anilor '80. Dar deoarece această adevărată epopee a fost prezentată pe larg de către L.VĂLENAȘ într-un material publicat în 1977-1978, noi ne vom limita doar la prezentarea câtorva dintre hărțile realizate, fără a mai intra în detalii. Morfometria principalelor peșteri din zonă este următoarea: Sistemul Zăpodie (12048 m/178m), Ghețarul de la Barsa (3010m/112m), Ponorul de la Zăpodie (705m/122m), Ponorul Argilei (327m/-61m), Av. Ghețarului (110m/-50m)

ȘESUL GÂRZII

În urma a 2 acțiuni desfășurate în 1975 (L.Vălenaș, P.Brijan, D.Sâsână) și 1995 (P.Damm, C.Pop), au fost descoperite 14 mici cavități, predominant avene, dezvoltate exclusiv în dolomite.

PLATOURILE BĂTRÂNA ȘI CĂLINEASA

În cadrul primei campanii desfășurate în regiune (1976) L.Vălenaș, H.Mitrofan și D.Nanu cartează Avenul din Muntele Bătrâna (101m/-87) și Av. Gemănata din Grumazul Bătrănii (22m/-18m). O nouă coborâre în Avenul din Bătrâna a fost efectuată de către J.Zih, Katalin Perenyi și L.Dimen în 1995 reușindu-se depășirea terminusului aval în urma unei scurte derocări. A fost interceptat un puț strâmt adânc de 3 m, continuarea fiind posibilă în eventualitatea unei dezobstrucții dure. Explorările din zona limitrofă, desfășurate în 1985 și 1987 de către P.Damm, Eva Damm, I.Kiss, P.Matos și R.Pop au condus printre altele la descoperirea P. din V. Izbucului (Izbucul Mic) (50m) și a unei ramuri paralele în Av. Gemănata 2 din Grumazul Bătrânii, care depășește astfel 200 m dezvoltare.

BAZINUL ÎNCHIS OCOALE

Obiectivul principal al explorărilor l-a constituit Av. din Șesuri (VĂLENAȘ, 1978), în care echipa formată din L.Vălenaș și N.Sasu a descoperit aproape 1 km de noi galerii, în principal prin identificarea continuării amonte. A fost descoperită P. de la Ocoale (136m) și Av. de la Pietruță (88m/-54m), alături de alte 8 cavități de dimensiuni mai reduse.


Sus

MUNȚII VLĂDEASA

BAZINUL SUPERIOR AL VĂII IADULUI

În zona Stâna de Vale a fost explorată pe o lungime de 50 m. P. de la Izvorul Minunilor. Cavitatea este formată dintr-o galerie activă limitată în amonte de către un sifon profund, în regiune au fost identificate o serie de ponoare temporare, unul fiind penetrat pe o lungime de cca.5 m. în urma unor decolmatări. Lucrări în curs.


Sus

MUNȚII PĂDUREA CRAIULUI

ZONA MEZIAD

Clubul de speologie "Z" (P., Eva și M.Damm) a luat primul contact cu zona în 1985, cu ocazia unei tabere desfășurate în colaborare cu C.S. Ursus Spelaeus Târgu Mureș (K.Moréh, G.Keserû). Au fost descoperite 12 noi cavități, în general de mici dimensiuni și a fost penetrat pe 24 m nivelul inferior, inundat în condiții normale, al P. Meziad.

În iarna anului 1993 are loc o nouă tabără în componența: P.Damm, Sz.Szûcs, C.Pop, J.Zih, Katalin Perenyi, A.Hegyi ("Z"), S.Kemecsei, L.Nistor, D.Pitic (Cristal Oradea). Este descoperită o peșteră-ponor (cca.100m/40m) și redescoperită după peste 100 de ani o galerie lungă de 200 m în zona mediană a P. Meziad. în aceeași regiune Szabolcs Szûcs, în colaborare cu un grup independent din Oradea, a reluat explorările în P. Raii, descoperind peste 500 m de noi galerii. Lungimea peșterii depășește astfel 1 km.

ZONA CBESTI - SOHODOL

În urma unei acțiuni interclub Z (P.Damm, C.Pop, T.Ille) - Speotelex Cluj (M.Botez) - THC Nurnberg (W.Fietz, F.Wiebner) au fost descoperite 3 noi cavități și începute decolmatările la Pon. de sub vf. Tâmna. Cea mai importantă realizare este însă pătrunderea, după 3 zile de decolmatări, în Izbucul Topliței (P. de la Izbucneală). Explorările au fost momentan oprite după 40 m în dreptul unei strâmtori puternic ventilate.

BAZINUL VĂII ȘTEAZELOR ȘI VĂII CUȚILOR

Au fost descoperite 38 de noi cavități cu dezvoltări cuprinse între 5 și 65 m, de către P.Damm, Eva Damm și Ș.Tudosanu în cadrul a două tabere desfășurate în 1986 și 1987. Acțiunile sunt reluate în 1994 de către P.Damm ("Z"), Erika Tallódi, Márton Venczel și Radu Huza (Muzeul Tării Crișurilor), echipă care recartează P. din Dealul (Mina) Farcu.

BAZINUL VĂII ALBIOARA - SOHODOL - RUNCȘOR

Prima acțiune explorativă, patronată de către Clubul de speologie "Z", a avut loc în 1985, în colaborare cu Grupul Speotelex Cluj-Napoca , în zona Rujet-Sohodol. Cu această ocazie Paul Damm și Eva Damm descoperă Ponorul cu Bufnițe (DAMM, 1989), peșteră care în urma cartărilor efectuate de Paul Damm, Paul Matos, Zoltan Kiss, Adrian Gargea și Stefan Tudosanu, va atinge în același an 582 m dezvoltare și 52 m denivelare.

Explorările sunt transferate cu începere din 1992 în zona Albioara, unde o nouă echipă interclub Z - Speotelex - Speo Comp. Paragina - THC Nurnberg (P.Damm, C.Pop, J.Zih, Eva Damm, T.Ille, M.Botez, H.Mitrofan, D.Ilina și W.Fietz) explorează și cartează P. din Mina Albioara (415m/69m) și Avenul Albioara 2 (268m/132m) (DAMM & MITROFAN, 1998).

PLATOUL RĂCAȘ

Singura tură de explorare desfășurată în această regiune a fost cea intreprinsă în 1978 de Liviu Vălenaș și Adrian Jurkiewicz în Galeria Dealul Tiliei (VALENAS,1980-1981), excavată în versantul stâng al Văii Vida. Cu această ocazie au fost cartate 8 cavități "oarbe", dintre care se remarcă P. Mare cu 197 m dezvoltare și 40 m denivelare.

BAZINUL VĂII VIDA

Investigațiile efectuate în această deosebit de importantă regiune carstică s-au desfășurat aproape în exclusivitate în bazinul superior al văii, în amonte de confluența cu Valea Cubleșului. În urma a numeroase campanii, desfășurate din 1986 până în prezent, parțial în colaborare cu Speotelex Cluj (Paul Matos), au fost inventariate un număr de 72 de cavități naturale, în general de dimensiuni mici și medii. A fost recartată P. cu Cascadă (1410m/42m în prezent), cu descoperirea a 860 m de noi galerii, de către echipa P.Damm, P.Matos, Z.Kiss, M.Hudrea, A.Almășan și V.Cristea. Continuări notabile au mai fost realizate și în P. Izbuc din Valea Letii, P. din Fundătură și Pon.4 din Băroaia (P. Damm, Z.Kiss, Eva Damm, Sz.Szûcs și K.Moréh, ultimul de la "Ursus Spelaeus" Tg.Mureș).

În bazinul inferior al văii au fost identificate unele continuări în P. din Pășunea de la Hârtoape (P.Damm, S.Tudosanu, Eva Damm, 1987) și explorate 2 peșteri în zona localităților Sitani și Coșdeni.

BAZINUL VĂII TOPA - RÂU

Valea Topa colectează aproape în întregime apele din partea central - vestică a Munților Pădurea Craiului. Constituția petrografică a regiunii a individualizat în acest bazin 4 zone carstice distincte: Cornet, Osoi-Fâșca, Surducel și Țiclu-Stan. Accesul relativ ușor, a favorizat demararea relativ timpurie a explorărilor. E drept însă și faptul că, cercetările au fost puternic impulsionate de descoperirea în 1973 de către A.Nagy, A.Lörincz și E.Sûket a P. Osoi.

Peștera Osoi avea să fie teatrul a numeroase expediții, desfășurate în perioada 1973-1975 de către L.Berecz, G.Drimba, F.Kádas, L.Tóth, I.Dezsõ, K.Jakab și I.Biró, echipă care reușește topografierea a 3177 m în cadrul unei rețele subterane, deosebit de vaste. Zona finală a peșterii este un târâș, cartat pe 724 m, dar care continuă mult dincolo de punctul terminus al lucrărilor topografice. Ultima acțiune desfășurată în acest sector a avut loc în 1993 când P.Damm, Sz. și Zsuzsa Szûcs au parcurs peste 1 km din târâș, fără a atinge vreun terminus.

La Est față de P. Osoi, frontul de lucru al galeriei de avansare al Minei Aurica, a interceptat la 770 m de la intrare o peșteră activă de mari dimensiuni. Explorarea și topografia rețelei a fost efectuată în intervalul septembrie 1978 - august 1980 de L.Vălenaș, Elisabeta Popa, N.Sasu, Gizella Kajtor, N.Paul, A.Jurkiewicz și Z.Zsako (VALENAS, 1980-1981). Peștera Aurica, datorită dimensiunilor sale (2679 m lungime) este ca mărime cea de-a doua rețea subterană naturală, interceptată de o lucrare minieră din România.

Continuând investigațiile în regiune L.Vălenaș forțează un mic sifon (2/-1 m), dintr-o resurgență, situată la doar câteva sute de metri aval de P. Aurica (Izvorul lui Gabor) și descoperă o nouă rețea subterană de proporții. Peștera, cu toate dificultățile cauzate de numeroasele parcursuri prin, sau sub apă, este explorată și cartată scurt timp de către echipa L.Vălenaș, Ildikó Bogdán, G.Halasi, Gh.Popescu, N.Sasu și P.Matos. P. de la Izvorul Gabor (2707 m dezvoltare), foarte frumos concreționată, este o rețea paralelă cu P. Aurica, cu care de altfel oferă și numeroase similitudini morfologice și genetice.

Cercetările din zonele Surducel și Ticlu-Stan au adus rezultate mai slabe, fiind descoperite însă un număr mare de peșteri de dimensiuni mici și medii. Dintre ele se remarcă P. Handrii (201 m), P. Ticlului (270 m) și P. Copilului (175 m).

Ultima realizare mai importantă din bazinul Topei, a fost obținută tot în zona Cornet, prin explorarea în 1989 a P. Aurica 2. Aceasta este o nouă peșteră activă, situată în versantul opus vecinei sale, care a fost cartată pe 370 m lungime de către P.Damm, Z.Kiss, A.Gargea și R.Pop.

ZONA TĂȘAD - STRACOȘ

Calcarele badeniene din acest perimetru, deși au o extindere redusă în comparație cu zonele calcaroase mezozioce "clasice" din restul masivului, au oferit un relief carstic remarcabil, cu numeroase peșteri de dimensiuni apreciabile. Dintre acestea se remarcă în mod net P. de la Stracoș, cartată de L.Vălenaș, N.Paul și N.Sasu în 1978 care atinge o lungime de 965 m, oferind o treversare integrală insurgență - resurgență. în apropiere au fost identificate și o serie de mici cavități, cele mai importante fiind P. de la Tășad și Izbucul Cetățeua, care cuprinde un târâș prin apă de peste 300 m lungime.

BAZINUL VĂII MNIEREI

Cu excepția peșterilor din bazinul inferior (Potriva, Pincelului etc.), pe care le vom prezenta la zona Aștileu - Pusta Călățea, în bazinul Mnierei au fost cartate 8 cavități, dintre care se remarcă P. din Coasta Fanului (165 m lungime), cartată de J.Zih și S.Kása în 1987.

ZONA CĂRMĂZAN - ZECE HOTARE - BĂTRÂNU

Clubul de speologie "Z" a întreprins primele acțiuni în această regiune, cu începere din octombrie 1977, când L.Vălenaș, N.Sasu, F.Moldovan și Gh.Ciorba descoperă continuarea P. Bătrânului și cartează în total 1110 m de galerii. în noiembrie 1979 L.Vălenaș și J.Sofalvy, continuă topografia, atingând sifonul terminal (-74 m), dezvoltarea actuală a rețelei(1633 m), fiind stabilită peste o lună de către L.Vălenaș, N.Paul și N.Sasu.

În 1985 P.Damm în colaborare cu o echipă a Speotelex Cluj, formată din P.Matos, R.Pop, M.Hudrea și T.Dan explorează Av. Mare din Mina Gugu având o denivelare de 81 m. În același an o echipă condusă de L.Vălenaș recartează Av. Condrovici.

Continuând acțiunea de monitorizare a lucrărilor miniere din regiune, în 1987 este cartat Av. 3 din Mina Gugu (163 m/54m) de către L.Vălenaș, P.Damm, M.Tenț și E.Filip, iar în 1991 Av. 4 din Mina Gugu (163 m/63m), cu cartarea executată de P.Damm, Z.Kiss și A.Gargea.

În prezent în zonă sunt inventariate 18 cavități naturale interceptate de minele Gugu, Zece Hotare 4, Dealul Ana și Cărmăzan. Cartarea acestora fost realizată de P.Damm, Eva Damm, Sz.Szucs, K.Moreh, J.Zih, Katalin Perenyi, F.Magyari și A.Gargea. în zona Cărmăzan eforturile au fost concentrate spre Av. Gaura cu Vânt (600m/-118 m), explorat și cartat de J.Zih, T.Barabas, Cs.Kiss, I.Pentek și I.Viorel în 1988 (ZIH,1997).

ZONA BUCEA - PIATRA CRAIULUI - BRATCA

Prospecțiunile efectuate în zona Bucea - Piatra Craiului - Bratca, (versantul drept al Crișului Repede), au dus la descoperirea a 7 noi cavități, inclusiv în urma lucrărilor de lărgire a Drumului Național nr.1 (E60). În P. Mare din Fața Văii Buldușor a fost depășit terminusul de pe nivelul superior, însă cu tot curentul de aer existent, continuarea înaintării este imposibilă din cauza unei scurgeri parietale. Acțiunile de sistematizare efectuate de P.Damm, I.Dezso, M.Demeter, Katalin Kocsis, Sz.Szucs, L.Pusztai și L.Dimen vizează definitivarea studiului complex al carstului din regiune.

ZONA BRATCA - BĂLNACA

Principala realizare a Clubului de Speologie "Z" Oradea în această regiune, este descoperirea (de către Eva Damm), în apropierea limitei cu zona Suncuiș - Mișid, a P. din Coasta Mitrei Miculii. Pătrunderea în subteran a fost însă posibilă doar în urma a 3 zile de dezobstrucții dure. La finele acestei acțiuni P.Damm, Sz.Szûcs și M.Botez au explorat peste 700 m de galerii deosebit de scunde și argiloase. Punctul terminus, baza unui adevărat buncăr plin cu bolovani, a fost atinsă peste câteva zile de către aceeași echipă, completată cu J.Zih, Katalin Perényi și T.Ille. Dezvoltarea atinsă este de 883 m (DAMM, SZÛCS,1994).

În zona limitrofă P. din Coasta Mitrei Miculii, respectiv în zona Piatra Soimului - Izvorul lui Monea (SZÛCS,1996), au fost inventariate 11 cavități de mici dimensiuni.

ZONA ȘUNCUIUȘ - MIȘID

Primele explorări întreprinse în zonă, efectuate de J.Talmács, Gh.Drimba și L.Berecz în 1973, au avut ca obiectiv P. Izbândiș, care a fost cartată pe 240 m.

În 1977 L.Vălenaș, N.Sasu și Aida Dombi forțează strâmtoarea de la capătul P. Moanei și explorează în continuare rețeaua, care astfel atinge 1170 m dezvoltare și +104 m denivelare.

Din 1979 sub coordonarea lui L.Vălenaș și A.Jurkiewicz sunt începute cercetările în vederea definitivării studiului efectuat asupra carstului din zonă. Cu această ocazie sunt inventariate 64 de cavități naturale, cele mai importante dintre ele fiind P. Ungurului, P. de la Hodoabă și P. de la Izvor (VĂLENAȘ, JURKIEWICZ, 1980-1981).

După publicarea acestui material, acțiunile sunt reluate în zonă abia în 1993, când P.Damm împreună cu o echipă de cursanți ai Stagiului de Inițiere în Speologie, organizat la Suncuiuș, descoperă P. din V. Sesii. Peștera, cartată de P.Damm ("Z"), V.Lascu și L. Nistor ("Cristal" Oradea), conține un important sit paleontologic, cu Capra ibex, Ursus spelaeus, Eecus transilvanicus etc. Studiu paleontologic efectuat de dr.Vlad Codrea și Dan Bogdan (Univ. "Babeș-Bolyai" Cluj Napoca).

DEFILEUL CRIȘULUI REPEDE ÎNTRE ȘUNCUIUȘ ȘI VADUL CRIȘULUI

Hârtopul Fără Fund, principalul obiectiv din acest perimetru, a fost descoperit în 1974 de E.Suket și cartat de o echipă a Clubului "Z" condusă de L.Tóth în 1975 (308m/78m). în 1978 în zona Dealului Podireu sunt cartate 6 mici peșteri.

ZONA BIRTIN - GĂLĂȘENI - BUTAN

Lucrările de explorare au fost concentrate, cu începere din 1975, spre P. de la Gălășeni. La acțiunile, care au permis atingerea unei dezvoltări de 2357 m, au participat: L.Vălenaș, T.Moraru, I.Dezsõ, St.Pop, E.Papp și N.Sasu. Cercetările au fost reluate în 1982 (L.Vălenaș), pentru cartarea unor prelungiri descoperite în prealabil de Paul Matos și apoi în 1992 pentru cartarea unui nou nivel fosil (P.Damm, Sz.Szûcs, C.Pop, I.Dezsõ).

Resurgența P. de la Gălășeni și anume P. din Groapa Moțului, a fost penetrată în urma a 10 zile de muncă . Astfel în urma decolmatărilor efectuate de P.Damm, Z.Kiss, Eva Damm, A.Gargea, R.Pop, C.Boț și T.Ille, au fost explorați peste 500 m de galerii inundate în cea mai mare parte. Sifonul terminal (nr.6) a fost trecut în apnee de A.Walter (THC Nurnberg). Cartarea a fost realizată de P.Damm, C.Boț și T.Ille în 1992. Restul cavităților din zonă sunt în general de mici dimensiuni și cu excepția P. Mari de la Birtin nu depășesc 100m lungime.

ZONA AȘTILEU - PUSTA CĂLĂȚEA

Celor 83 de peșteri inventariate în zonă, le-a fost dedicat recent un important studiu (DAMM,1998), al cărui lucrări au început în 1984. Principalele realizări obținute sunt: P. lui Potriva de 3713 m lungime, a cărei explorare începută din 1973 a fost prezentată pe larg de DAMM și DEZSO (1997), P. Igrița (cartată de P.Damm, Eva Damm, E.Filip, C.Boț și A. Gargea), P. Cornet 1 și P. de sub Masa Mare. La vest de zona Aștileu - Pusta Călățea se găsește mica, dar deosebit de interesanta zonă carstică Subpiatră, de asemenea prezentată recent într-o lucrare semnată de DAMM, SZUCS și DEZSO (1996).

ZONA BETFIA

Celebră datorită siturilor paleontologice descoperite acolo, zona Betfia a oferit și un endocarst fosil pe măsură. Avenul Betfia (264 m/86 m), a fost cartat de L.Vălenaș și N.Sasu (VăLENAȘ ,DRIMBA, 1978). în 1978, în urma activităților de exploatare a calcarului, au fost descoperite alte două avene (VăLENAȘ, 1980-1981).


Sus

MUNȚII PLOPIȘ

Au fost abordate 3 zone carstice și anume Tusa, Cornițel și Peștiș - Lugaș.

În zona Tusa au fost descoperite mai multe ponoare, unul fiind penetrat pe cca.150 m. Aceeași echipă, condusă de I.Kiss, a explorat și cartat în premieră P. de la Izv. Barcăului.

În zona Cornițel au fost descoperite 7 peșteri fosile, de versant de către P.Damm și Eva Damm.

Zona Peștiș-Lugaș a oferit un inventar mai bogat, fiind explorate 12 goluri naturale, dintre care se remarcă P. Mare de sub Cetate (89m). Lucrările au fost efectuate de către P.Damm, F.Magyari și F.Miklovits.


Sus

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

CIUBOTĂRESCU C., DAMM P., POPESCU D.(1998): Buletin Speologic Gârda, vol.1, Gârda.

CONSTANTIN S., MITROFAN H. (in print): Atlas of Great Romanian Cavities.

DAMM P. (1987): Nota asupra unor peșteri din bazinul superior al văii Vida, bul. CCSS 11,pp.121-134, București.

DAMM P. (1989): Carstul din zona Rujet-Sohodol : bul. CCSS 12,pp.27-38, București.

DAMM P. (1992): Avenul "Adrian" de sub Cornul Munților : Speotelex 7/II, pp.14-17, Bucuresti.

DAMM P. (1993): Un nou aven ~minier~ in platoul carstic Zece Hotare: Contribuții la Cunoașterea Carstului; 1/1993., Baia Mare.

DAMM P.  (1996): Sistemul carstic Fundătura Roșiorului - Gropile Hododii - Izbucurile din Valea Topliței (Munții Pădurea Craiului), Nymphaea, vol.22,pp.11-22, Oradea

DAMM P. (1996): Avenul V5 - Sistemul carstic Vărășoaia - Izbucul Boga, Nymphaea, vol.22, pp.29-35, Oradea

DAMM P. (1998): Studiu complex al carstului din zona Aștileu - Pusta Călățea, Nymphaea, vol.25, Oradea.

DAMM P., SZUCS SZ. (1994): Morfologia Peșterii din Coasta Mitrei Miculii, Ardealul Speologic 4, pp.58-62, Cluj

DAMM P., PERÉNYI K., POP C., SZÛCS SZ., ZIH J. (1996): Considerații asupra peșterii din Valea Rea: Cercetari Speologice, pp.21-23, Bucuresti.

DAMM P., DEZSÕ I. (1997): Peștera lui Potriva, Speomond nr.2, pp.25-27, ed.F.R.S.:Oradea.

GORAN C. (1982): Catalogul sistematic al peșterilor din România, ed.CNEFS, Bucuresti.

HALASI G. (1984): Scurtă prezentare a sifoanelor din România (partea 1), Styx nr.1, pp.21-38, Oradea.

ORASEANU I. (1991): Hydrogeological map of the Padurea Craiului Mountains. Theor. and Appl. Karstology, vol.4, pp.97-127, Bucharest.

ORASEANU I. (1997): Contributions to the hydrogeology of karst areas of the Bihor-Vlădeasa Mountains (Romania), Theoretical and Applied Karstology, vol.9/1997, 185-214, Bucharest.

ORGHIDAN T.,NEGREA S.,RACOVITA G, LASCU C. (1984): Peșteri din România, 454 p.,ed. Sport-Turism, București.

SÂRBU Ș.(1985): Scurtă prezentare a sifoanelor din România (partea I) Styx nr.2, pp.71-86 ,Oradea.

SIMA R., VĂLENAȘ L. (1982): Morfologia Avenului Sohodol II (Munții Bihor), Buletin Speologic Informativ nr.6, pp.159-165, ed. CCSS, București.

SZÛCS S. (1994): Avenul de la Straja (Munții Bihor), Cercet. Speol., vol.2, pp.2-3, București.

RUSU T. (1988): Carstul din Munții Pădurea Craiului, ed. Dacia, 254p. Cluj.

VăLENAȘ L. (1976): Carstul de la Casa de Piatră (munții Bihorului), Caietul CSER nr.4, pp.150-169, București.

VĂLENAȘ L. (1977): Probleme de morfologie carstica in Groapa de la Barsa (Munții Bihorului), Nymphaea, vol.V, pp.157-199, Oradea.

VĂLENAȘ L. (1977-1978): Peștera de la Fântâna Roșie (Munții Bihorului), Bul.CSER, nr.5, pp.159-169, București.

VĂLENAȘ L. (1977-1978): Explorarea rețelei subterane din Groapa de la Barsa (Munții Bihorului), Bul.CSER, nr.5, pp.170-211, București.

VĂLENAȘ L. (1978): Morfologia sistemului Coiba Mare - Coiba Mică - Izbucul Tăuz ,Nymphaea,vol.5, 329-362, Oradea.

VĂLENAȘ L. (1978): Someșul cald - 1977, Bul.Inf. CCSS, nr.2, pp.42-70, București

VĂLENAȘ L. (1979): Studiu complex al zonei Valea Crăiasa - Valea Vîrtoape cu referire specială asupra Peșterii Urșilor (Munții Bihor), Nymphaea, vol VII, pp.139-176, Oradea.

VALENAS L. (1980-1981): Noi cercetări de speologie fizică în Munții Pădurea Craiului. Nymphaea t.XIII-IX, pp.265-310, Oradea.

VĂLENAȘ L. (1984): Studiu complex al carstului din bazinul Izvorul Ursului - Paraul Sec (Muntii Bihor); Crisia ,vol.XIV, pp.559-580, Oradea.

VĂLENAȘ L. (1985): La morphologie de la Peștera de la Izvorul Gabor (Monts Pădurea Craiului), Crisia ,vol.XV, pp.493-498, Oradea.

VĂLENAȘ L., BLEAHU M., BRIJAN P., HALASI G.(1977): Inventarul speologic al Muntilor Bihor, Nymphaea, vol 5, 209-335, Oradea.

VALENAS L. DRIMBA G.(1978): Cercetări de speologie fizică în Munții Pădurea Craiului. Nymphaea t.VI. pp.279-328, Oradea.

VĂLENAȘ L., JURKIEWICZ A. (1980-1981): Studiu complex al carstului din Zona Suncuiuș-Mișid (Munții Pădurea Craiului), Nymphaea, tom. VIII-IX, pp.311-378, Oradea.

VĂLENAȘ L., HALASI G., CZAKO L.(1982): La morphologie et la hidrologie des conduits submerge du bassin de la Valee Girda (Mts.Bihor), Nymphaea, tom X, 195-205, Oradea.

VĂLENAȘ L.,BRIJAN P.,MITROFAN H.,SASU N.,STOICA-NEGULESCU N. (1982): Morfometria Avenului din Hoanca Urzicarului, Buletin Speologic Informativ, nr.6, pp.183-189, ed. CCSS, București.

VĂLENAȘ L., JURKIEWICZ A. (1985): Morfologia Peșterii din Hoanca Apei (Munții Bihor), Crisia ,vol.XV, pp.499-501, Oradea.


redactat de: Paul Damm și Călin Pop

colaboratori: Horia Mitrofan, József Zih, József Dezső


Sus

Home - Organizatorice - Știri - Explorări - Expediții - Zone carstice - Publicații - Legături - Contacte